Un bărbat adevărat

Un bărbat s-a gândit să scrie cea mai sinceră scrisoare, adresată tuturor bărbaților, pentru a le explica unde greșesc atunci când abordează o femeie și ce înseamnă pentru acestea bărbatul ideal sau un „bărbat adevărat”.

„Pentru toți bărbații,

Ne caracterizăm ca fiind sexul tare, deși de multe ori suntem mai sensibili decât femeile și cădem în groapă foarte ușor. Într-o zi, sora mea plângea în camera ei. Tatăl meu s-a apropiat de ea să o întrebe care este motivul durerii. Am ascultat ore întregi conversația, dar a existat o singură frază care mi-a rămas în minte, pe care o am în gând chiar și acum după 8 ani: „Draga mea, îndrăgostește-te de un bărbat mare, unul adevărat și nu vei mai plânge niciodată”.

Mă întrebam apoi ce voia să zică tatăl meu prin această frază, și, în ani, am ajuns la concluzia că dacă toți bărbații ar renunța la orgoliu și la vanitate și ar lupta din inimă pentru tot ceea ce își doresc, lumea ar fi mai bună. Am învățat datorită tatălui meu că un bărbat adevărat nu este acela care cumpără totul, care are mașini și învârte femeile pe degete, ba chiar le cumpără sufletul cu cadouri și excursii luxuriante.

Tatăl meu îi zicea să nu caute un bărbat care vorbește toată ziua despre el însuși, fără să se preocupe de ea. Nici un bărbat care să se laude, chiar dacă are merite, toată ziua cu ceea ce a reușit să obțimă. Să nu se apropie de un bărbat care să o critice, chiar dacă ea nu e mereu aranjată sau nu e la înălțimea așteptărilor. Mi-am dat seama că tatăl meu avea dreptate.

De multe ori, chiar eu îmi căutam iubite după un anumit tipar: DOREAM SĂ LE SCHIMB pentru că așa ÎMI PLĂCEA MIE. Doream să fie mai sexy, mai inteligente, dacă se poate să se machieze mai puțin sau să vorbească mai puțin. Însă așa nu puteam obține niciodată fericirea. Mi-am dat seama că nu sunt un bărbat adevărat dacă nu sunt capabil să apreciez interiorul unei femei fără să îi cer să se schimbe mereu.

Astăzi, sora mea este căsătorită, are 3 copii și este foarte fericită. Bărbatul ei nu este nici cel mai musculos, nici cel mai frumos, nici cel mai bogat. Este un bărbat adevărat, adică doar un bărbat care nu a făcut-o niciodată să sufere”.

Sursa

Cum arată bărbatul ideal?

Păi, bărbatul ideal trebuie să fie înalt, brunet, cu ochi verzi sau albaștri, să fie inteligent, sincer, fidel, să aibă business-ul lui care să producă bani, să aibe o super mașină, nu contează ce marcă e, scumpă să fie, să se îmbrace după ultima modă de la Milano, să nu fie curvar și bineînțeles, să te iubească doar pe tine necondiționat!

Fetelor, keep dreaming! ”Bărbatul ideal” nu există! Șoc șoc șoc! V-am distrus visul cu feți frumoși călare pe mulți cai putere?! Asta e, treziți-vă! 

Excepția care întărește regula

Înalți sau scunzi, slabi sau grași, inteligenți sau limitați, carismatici sau flegmatici, chipeși sau mai puțin chipeși, toți vor același lucru. Majoritatea bărbaților sunt ahitați după sex, asemeni unor animale. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, tuturor ne place să facem sex. Dar, ideea de la care vreau să pornesc este aceea că deși toți bărbații sunt disperați după sex și ar face sex cu prima femeie care le iese în cale, indiferent de cum arată respectiva, există și excepția de la regulă. Acești bărbați care sunt excepție, își cunosc foarte bine sexualitatea, înțeleg că sexul e o artă, adoră să satisfacă o femeie și știu cum să o facă și se lasă cuceriți extrem de greu, asemeni unui trofeu.

Datorită faptului că sunt foarte inteligenți, astfel de bărbați au un stil mai aparte de abordare a unei femei și, în mod cert, nu vor fi niciodată bădărani. De cele mai multe ori, pentru a-ți da de înțeles că te place, va spune vorbe cu mai multe înțelesuri, te va lăsa să citești printre rânduri, va fi misterios și va aștepta ca tu să faci primul pas. Sau, chiar dacă va face el primul pas, va tatona foarte bine terenul și va acționa doar atunci când va ști sigur că te poate avea.

 De ceva vreme nu am mai întâlnit un astfel de bărbat și sinceră să fiu, mi-e dor de o provocare. 🙂

Caracter sau demnitate de bărbat?

Mie îmi place bărbatul să fie bărbat, să aibe demnitate şi orgoliu, să se impună prin simpla prezenţă, să aibe atitudine, să fie masculin, discret, ş.a.m.d.

Din punctul meu de vedere, relaţiile pe care le are un bărbat cu femeile din viaţa lui, trebuie să le ştie doar el şi atât. Prin urmare, mi se pare foarte josnic şi umilitor pentru un bărbat să povestească ce şi cu cine, unde şi cum. Chiar dacă unii bărbaţi au impresia că spunând detalii intime din viaţa femeilor cu care se înconjoară, le denigrează, eu cred că nu fac altceva decât să îşi dezvăluie adevăratul caracter. Cum poţi tu, ca bărbat cum te pretinzi a fi, să povesteşti despre o ea, că ţi-a făcut sex oral prin localuri sau că a fost iubita ta şi v-aţi despărţit din cauza faptului că nu vroia să îţi satisfacă plăcerile sexuale ciudate?! Ce crezi că rezolvi prin asta? 

Abordarea

Am observat, în ultima perioadă, că majoritatea bărbaţilor nu ştiu cum să abordeze o femeie. Şi mi se pare trist, foarte trist chiar.

Dacă o abordezi pe Faceboook, nu te pune să dai like-uri cu nemiluita ca tâmpitul, oricât de mult i-ar plăcea unei femei. Nu faci decât să pari disperat şi agasant. Eu am, de exemplu, un fost coleg de facultate cu care am vorbit o dată acum vreo 2 ani când ne-am regăsit pe minunata reţea de socializare şi care, de atunci, îmi scrie periodic, deşi eu nu îi răspund. Nu am de ce să chatuiesc cu el, mi se pare pierdere de timp, iar el continuă să insiste la nesfârşit.

Papagalul

Eu, pe Facebook, postez ce simt că îmi vine să scriu în momentul respectiv, fără perdea, atunci când simt. Prin urmare, adaug poze, comentez și activez la fel ca în viața de zi cu zi, fără falsă pudoare, conștientă fiind de propria-mi sexualitate.

Individul despre care vă povestesc azi, mi-a urmărit activitatea și comentariile la postările mai deochiate ale unui prieten comun. A tras el concluzia că aș putea fi bună de futut și m-a abordat. În majoritatea cazurilor, nu accept în lista de prieteni necunoscuți. Prin urmare, i-am studiat profilul, am observat că avem foarte mulți prieteni comuni, că are 35 de ani, este divorțat și are o fetiță de 10 ani. Omul părea serios, pozele fantastice, chiar dacă nu e vreun zân, așa că, i-am acceptat cererea de a ne împrieteni virtual. 

Revoltă și ciudă

 . . . asta am simțit în momentele acelea. În care el, îmi scria din senin, după zile întregi în care n-am existat. Trebuia să fiu drăguță, nu? Și să-i răspund așa cum își dorea. Baby, așa nu mai merge. Răspundeam drăguță atunci când încă eram topită iar creierul îmi era pus pe pauză, din cauza inimii.

Fac o paranteză. Nu cred că felul în care reacționăm când suntem într-o relație are vreo legătură cu vârsta, profesia, statutul social, și altele. Mie, până în prezent, de fiecare dată când m-am aprins, creierul a fost pe pauză și am acționat doar cu inima. Și nu e deloc ok. Pentru că ajungi să suferi, pentru că ajungi să orbești, pentru că ajungi să vezi realitatea distorsionată.

Revenind . . . 

De început

Puteam să am o seară liniștită, în compania celui cu care îmi răsfăț trupul, de cele mai multe ori. În schimb, ce fac? Sunt aici, cu idei noi și astea datorită unui . . . bărbat. Nu știu dacă să râd sau să plâng. Partea bună e că din toată ciuda și revolta ce am simțit-o adineauri, a rezultat acest blog. O fi de bine sau nu, vom vedea.

Nu sunt expertă în relații, dau chix de cele mai multe ori și am ”talentul” să atrag cei mai nepotriviți bărbați. Partea proastă e că dacă îmi și place vreun exemplar, mă aprind extrem de repede și îmi pierd capul, el devenind prioritatea numărul unu. Dar, din fericire, m-am trezit la realitate și mi-am dat seama că aceasta este greșeala fatală ce o poate face orice femeie.

Pe parcurs, vă voi dezvălui părerile mele despre bărbați, relațiile cu aceștia, iubire, sex, sentimente, viață în general. Nu sunt în măsură să dau sfaturi, nu mă descurc nici eu cu bărbații, iar să fac pe atotștiutoarea nu îmi stă în caracter.

Acestea fiind spuse, mă apuc serios de scris . . . . pe curând!